Despre studii în IT

De o bună perioadă se propagă mesajul ca studiile nu contează atât de mult în procesul de selecție al angajaților în industria IT.

Facultatea e ceva opțional, de dorit în cele mai multe cazuri pentru scutirea de impozit. Un programator bun se dorește a fi autodidact și cu trasaturi de caracter care îi permit o relaționare bună cu superiorii, colegii și clienții.

În aceiași logică m-am văzut pe perioada facultății și a masterului când de facto am abandonat studiile. Că le-am dus la bun sfârșit este o altă poveste care ține strict de ambiția personală și de interacțiuni pozitive care m-au făcut să înțeleg că e totuși bine sa nu las lucrurile începute neterminate.

Începând cu anul doi de facultate m-am angajat. Din lipsa de resurse financiare și pentru că nu găseam în acel moment utilitate din lucrurile pe care le studiam m-a determinat să mă deconectez de facultate. Munca pe proiecte și interacțiunea cu clienții mi-a adus mai multă satisfacție decât temele, lucrările și proiectele de la facultate.

După aproape 7 ani de muncă am ajuns la o stabilitate financiară care să îmi permită să aloc mai mult timp pentru studiu. M-am întors tot către facultate și mi-am finalizat lucrarea de dizertație. Am continuat cu o tentativă de a face doctorat care s-a terminat cu un eșec după primul an. Departe de mine să înțeleg cum funcționează sistemul după ce ani de zile am fost deconectat.

În 2016 am hotărât că merită să îmi mai acord o încercare. N-am făcut prea mult caz de statutul meu de doctorand mai ales cunoscând finalitatea incertă a demersului și discuțiile care se nasc dintr-un astfel de subiect.

Singurul lucru pe care l-am împărtășit cu bucurie este faptul ca am ajuns să predau lucrurile care m-au pasionat în facultate. Acum sunt sunt tare recunoscător că am găsit resursele, timpul și energia pentru a mai învăța câte ceva.

Ca să închid bucla mă întorc la mesajele din industrie legate de studii în IT. Mi-e clar că acestea s-au mai temperat. Sunt multe inițiative de colaborare între companii și mediul academic. Există programe care sprijină dezvoltarea de curicule moderne și proiecte de dotare la cele mai înalte standarde.

Uneori fac în mintea mea scenarii de ce ar fi dacă fiecare companie ar aloca 10% din timpul fiecărui specialist pentru proiecte de educație sau de cercetare. Dar ajungând să confrunt idealul cu realitatea îmi dau seama ca timesheetul e timesheet, clienții sunt clienți și fiecare abatere de la obiectivele de business costă.

Pentru antreprenori și manageri calculele trebuie sa arate foarte clar creșterile de productivitate. Altfel angajatul trimis să studieze vine cu pretenții salariale sau părăsește compania pentru alta care oferă mai mult.

Închei aceste gânduri cu o doză de optimism pentru ca anul 2020 a fost unul în care personal am reușit sa maximizez învățarea cu fiecare oportunitate. Și am văzut același lucru la cei din jurul meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *