De la cusut la programare


Când eram mic îmi plăcea să cos. Și făceam haine pentru păpuși.
Eram fascinat de mașina de cusut pe care încă o mai are mamaia Jeni. De fiecare dată când mergeam în vizită îmi plăcea să o studiez ca să înțeleg cum funcționează.

Înainte să încep clasa întâi am fost la atelierul de croitorie la care lucra mătușa mea ca să îmi facă uniformă. Acolo am văzut că era un întreg sistem pentru a produce un costum cu tot felul de mașini și șmecherii. Am trăit o experiență fascinantă să văd cum măsurătorile mele sunt transformate într-o schiță, apoi sunt transferate pe material, sunt tăiate și cusute cu atenție. Ca în final să am o uniformă special croită pentru mine.

În clasele primare abia așteptam ora de lucru manual. Auzisem de la prietenii de la bloc mai mari că o să facem traforaj cu un profesor care era al dracului. Noroc că atelierul de școlii s-a închis în perioada de austeritate. Și profesorul cred că s-a pensionat pentru că noi nu l-am mai prins. Așa că deopotrivă, băieți și fete am învățat cum să facem modele pe etamină, să împletim și să facem mărțișoare din ață colorată.

Mai târziu am învățat de la maică-mea să croșetez. Era o activitate ce necesita foarte multă concentrare și atenție pentru a păstra același număr de ochiuri pe fiecare rând. Pentru a realiza modele complexe trebuia să schimbi împletitura când pe față, când pe dos. Țin minte că erau acele reviste cu șabloane pe care dacă le urmai puteai să faci orice de la căciuli, șosete sau fulare. N-am ajuns la nivelul acela de performanță, dar știu că mi-au ieșit câteva bucăți de material pe care le-am lipit într-un colaj. Apoi a apărut moda cu goblen-urile când eram deja ceva mai mare. Nu mai știu dacă eram în școala generală sau în primii ani de liceu.

Acum conștientizez cum toate aceste experiențe s-au translatat în cariera mea de programator. Mi-a fost ușor să înțeleg cum să parcurg un vector element cu element pentru că mintea mea era deja antrenată de la număratul ochiurilor la croșetat. O matrice nu era nimic mai mult decât șablonul unui goblen. Și diagramele de arhitectură seamănă mult cu tiparele unui costum.

Nu zic să lăsăm tastaturile și să ne apucăm de croșetat. Doar realizez că în lucrurile simple există multă știință și cunoaștere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *