Satul Pleșești (Podgoria), Județul Buzău

Satul Pleșești din comuna Podgoria, județul Buzău este locul în care s-a născut și a copilărit tatăl meu Marian. Părinții lui sunt Ana (mamaia Ana) și Ion (tataia Ion). Familia din care facem parte se numește Budacu. De aici numele domeniului virtual. În satul Pleșesti se află domeniul fizic al familiei Budacu. Avem o casă, o grădină, vie, pajiște și o pădure.

Pleșești este locul în care mi-am petrecut nenumărate vacanțe de vară. Un loc în care mă întorc cu mare bucurie în fiecare an pentru o săptămână de relaxare și de meditație.

Satul se află la granița dintre județul Buzău și județul Vrancea. Este la aproximativ 16 km de orașul Rîmnicul Sărat. Mai există un sat cu același nume în județul Buzău care face parte din comuna Berca și o localitate în județul Suceava.

Conflictul de nume a dus la o confuzie pe vremea când tatăl meu s-a înscris la facultate. Scrisoarea care îl anunța că secția de zi de sub-ingineri de la Politehnica București s-a desfințat și că poate opta pentru repartizare la Hunedoara sau Galați a ajuns în satul din comuna Berca. Până la urmă situația s-a lămurit. Taică-miu și-a găsit loc de muncă în București, s-a înscris la seral și uite că așa a întâlnit-o pe maică-mea la o petrecere din Regie. Dacă scrisoarea ar fi ajuns la destinație probabil că ar fi optat pentru facultatea din Galați așa că grație confuziei am apărut eu pe lume.

Daca vreți să faceți un tur virtual, iată vederea din satelit a satului Pleșesti

Casa bunicii mele se află undeva la mijlocul satului, între două văi. În trecut casa era marcată de doi nuci frumoși care din păcate au îmbătrânit și au fost tăiați pentru că exista riscul să cadă pe casă. Se pare că mașina google a ajuns și în satul Pleșesti deci poate fi vizitat folosind optiunea de vedere din stradă. Iată casa în care îmi voi petrece vacanța de vară.

curtea-budacu

Pesajul este superb. O zonă de deal la o altitudine de aproximativ 388 de metrii de la nivelul mării. Aerul este curat și noaptea este atât de întuneric încât pe cer se observă milioane de stele. Avem o mică grădină în fața casei, o vie din care toamna mamaia face vin, o pajiște cu fân și câțiva pruni în jurul curții. Când era mai tânără și în putere bunica creștea o căpriță pe nume Iedirița cu care ne trimitea prin pădure.

Merg în fiecare an la țară. Stau o săptămână departe de tehnologie și de agitația orașului. De fiecare dată când sunt acolo mă încarc cu o energie pozitivă, mă întorc relaxat, cu multe idei și poftă de muncă. Îmi aleg câte o temă de meditație și petrec timpul cutreierând pădurile.

Satul este activ pe Facebook unde a adunat o colecție de imagini cu peisaje și cu localnici. Galeria este disponibilă aici. Am preluat o poză cu tatăl meu cu un bostan mare în brațe și un peisaj superb cu o pădure.

11737804_1610003282572825_3189491321658875155_n

10646966_1503665119873309_2184626382858475292_n

Când ajung la tară parcă pășesc într-o altă lume. Satul e din ce în ce mai gol pentru că mulți pleacă din el. Unii se duc “la deal”, alții aleg să muncească în străinătate. Cei care rămân trăiesc din munca pământului, din vanzarea de lemne sau din alocațiile sociale. În sat sunt două magazine pe terasa cărora viața e mai animată. În rest e liniște și pace.

Îmi place mult Satul Pleșesti. E locul în care revin cu drag în fiecare an pentru că mă leagă multe amintiri din copilărie. Multe momente frumoase pe care le-am trăit. Abia aștept să ajung și anul acesta.

Am experimentat realitatea virtuală

Ieri am fost la Mega Mall unde am găsit standul VR Bucuresti. Băiatul de acolo m-a lăsat să încerc un demo. Știind că lui Cipri îi plac foarte mult jocurile m-am gândit să experimentăm împreună realitatea virtuală, așa că l-am sunat și i-am propus activitatea. Zis și făcut.

Cum spuneam, fratele meu este un fan înfocat al jocurilor pe calculator. E foarte priceput la Counter Strike. A dus această activitate la un rang de artă pentru că s-a perfecționat continuu, a experimentat și a creat videoclipuri foarte interesante cu meciurile pe care le joacă. Participă la competiții în comunitatea Steam. Îl puteți urmări pe canalul lui de Youtube sau pe profilul de Steam.

Am ajuns la locul cu pricina (zona de restaurante din Mega Mall). Tipul m-a recunoscut, ne-am salutat și a pregătit echipamentul. Am început eu pentu ca aveam deja instructajul făcut. Ne-am luat câte 15 minute de joc la pretul de 30 lei.

Dispozitivul se numește HTC Vive. Este compus dintr-o cască cu ochelari, două manete fără fir și doi senzori de poziție care delimitează spațiul de joc. Se conectează la un PC prin HDMI. Momentan nu se comercializează în România, dar poate fi comandat în US și UK de pe site la prețul de $799. Alternativa este dispozitivul Oculus Rift (promovat de Facebook).

Imediat ce îți pui casca pe ochi pășesti într-o altă lume. Eram pe o platformă lângă o navă spațială. Când te rotești poți să observi întreaga scenă din jurul tău. Te poți mișca în perimetrul delimitat de senzori ceea ce va determina ca personajul din joc să se miște la rândul său. Cele două controllere din mână se transformă în arme. Cu gestul de a duce mâna la spate, peste cap, poți să înlocuiești arma cu un scut. Pentru a începe jocul trebuie să țintești către buton și să tragi.

Primul joc pe care l-am jucat presupunea să împuști și să te ferești de niște navete care vin spre tine. La fiecare nivel vin din ce în ce mai multe navete, sunt mai rapide și te atacă din mai multe direcții. Am reușit să ajung până la nivelul 6. După mai multe runde tipul m-a întrebat prin cască dacă vreau să schimb jocul. I-am spus că da așa că m-a teleportat într-o cameră complet albă până a încărcat noul joc. Exact ca în scena din matrix in care Morpheus îi prezintă lui Neo cum funcționează Matrixul.

Matrix_Wiki_Construct

Ce poate fi mai potrivit pentru un joc cu împușcături decât o aventură într-un oraș împânzit de zombies. A fost al doilea joc pe care l-am jucat. În mâna dreaptă aveam un pistol Deasert Eaggle și în stânga o lanternă. Peisajul era înfricoșător. Pe jos erau două genți. Am încercat să mă aplec și să le deschid, dar nu exista această opțiune. La fel ca și în jocul anterior erau mai multe niveluri de joc. Dacă reușeai să treci de un nivel monștrii veneau cu o intensitate mai mare și din mai multe părți. Ai un număr limitat de gloanțe și trebuie să reîncarci când se termină apăsând un buton lateral pe manetă.

Activitatea e destul de obositoare. După 15 minute de joc eram transpirat tot. Mi-au trebuit vreo câteva minute să îmi revin și am rămas cu o ușoară senzație de amețeală pentru aproximativ 30 de minute.

Nivelul de detalii nu este unul extraordinar, dar senzația este foarte interesantă. Faptul că jocul răspunde foarte rapid la comenzi face experiența să fie antrenantă. Probabil că tehnologia va evolua foarte mult în următoarea perioadă pe măsură ce fenomenul ia amploare. Unul din colegii de an de la doctorat are ca temă realitatea virtuală și realitatea augmentată. Cu siguranță e un domeniu în care e mare loc de inovație.

Mi-a plăcut tare mult această experiență. Mă bucur că am petrecut timp cu fratele meu. Îmi doresc ca data viitoare să mergem împreună la un meci de AirSoft într-o arenă ce reproduce harta FY_SNOW din Counter Strike.

vr-experience

O vacanță de o lună

Mai am două zile până la vacanță. E pentru prima oară de când activez în câmpul muncii când îmi iau o vacanță de o lună.

Fiind vorba de o perioadă lungă, am considerat că e nevoie de planificare. Altfel risc să mă surprindă munca. Primele lucruri pe lista de todo au fost să dezinstalez toate instrumentele de comunicare de pe telefon (facebook, email, slack). Am făcut asta de Luni. Vai ce senzație stranie…

Mi-am propus ca primele două săptămâni sa fiu semi-activ prin București. O să mai dedic timp pentru networking. Mi-am propus să întâlnesc oameni pasionați cu care să colaborez din toamnă.

După o să plec o săptămâna la Pleșesti, satul de une este tatăl meu. Sunt la al patrulea an când petrec timp cu mine departe de tehnologie și agitația orașului. “Vara la țară” se numește o piesă de la Pasărea Colibri…

După excursia la țară voi pleca 5 zile la mare împreună cu Cristina. O voi cunoaște pe prietena ei bună și soțul ei. Abia aștept să lenevesc la soare și să mă scald în mare.

Voi încheia vacanța cu o călătorie la Amsterdam pentru conferința LeSS și astfel îmi indeplinesc unul din visurile pe anul acesta de a participa la un eveniment internațional.

 

Evadare din oraș: Câmpina

Vineri pe seară, după o zi lungă mi-a venit o idee năstrușnică. Să facem o evadare din oraș. Am simțit nevoia de o deconectare după o săptămână grea. Cristina a recepționat rapid misiunea și s-a apucat de căutari pe Booking. Ne-am gândit să mergem undeva aproape de București, intr-un loc accesibil cu trenul. Am considerat ca variante Predeal, Sinaia, Brașov. După mai multe iterații, variante și căutări până la urmă a găsit un hotel în Câmpina.

La plecare ne-am dus mai devreme în gară pentru a cumpăra bilete așa că am avut timp să bem o cafea și sa joc trei variante la loto 6 din 49.

13754587_1476184925740892_4964148477750390925_n

Pe excursie ce trece sunt din ce în ce mai fascinat de abilitățile Cristinei de a identifica locuri bune de cazare. După ce acum două săptămâni a găsit Vila Brâncovenu din Eforie Sud, un loc despre care nu am apucat să scriu, dar care mi-a plăcut foarte foarte mult, acum a dat din nou lovitura cu Hotel Oscar care s-a prezentat corect și corespunzător. Camera a fost curată, fără decorațiuni care să deranjeze ochiul, cu un pat numai bun de odihnă și așternuturi albe. La recepție am putut să plătim cu cardul. Din păcate nu existau facilități de relaxare altele decât un restaurant. E situat la marginea localității cam la 45 de minute de mers pe jos de la gară. Locul e liniștit și peisajul din împrejurimi e frumos. Nimic fancy.

20160717_091833

Seara am luat cina la restaurant. Doamna de la recepție ne-a sfătuit să facem rezervare pentru că seara se aglomerează. I-am urmat sfatul și s-a dovedit a avea dreptate. După ce ne-am înfruptat cu bucate gătite bine ne-am dus direct la culcare. Odihnă 100%.

Tare bun a fost patul și numai bine mi-a priit aerul de munte așa că am dormit dus până aproape de ora limită de servire a micului dejun. Ne-am trezit, am mâncat, am făcut o mică plimbare prin parcul din apropiere și ne-am întors la somn. La ora 12 am eliberat camera și am mai rămas la restaurant să savurăm o cafea. Am făcut și un selfie cu pana mea care a strâns nenumărate like-uri și ne-a crescut nivelul de dopamină din sânge aproape de nivelul de oxitocină pe care îl stimulasem deja după ce ne-am privit ochi în ochi minute în șir.

După cafea și faima obținută pe internet, am plătit nota și am plecat. Cristina a pregătit două obiective de vizitat. Castelul Iulia Hașdeu și Casa memorială Nicolae Grigorescu. Pe drum mi-a povestit despre istoria familiei Hașdeu și a acelui loc plin de mister și simbolistică.

Intr-adevăr locul s-a dovedit a fi foarte impresionant. M-a atins povestea tinerei geniale care s-a stins la vârsta fragedă și a tatălui ei care îndurerat de moartea ei a început să studieze spiritismul și a construit acest loc ca un templu în memoria celor doua Iulii (fiica și soția sa).

20160717_133235

La întrare primești un aparat de forma unui telefon pe care poți să tastez codul asociat diverselor obiecte sau camere din interiorul castelului. Pe un fundal muzical bine ales sunt relatate informații despre obiectele respective sau povești din viața familiei Hașdeu care reușesc să te transpună în acele momente trecute. Am plecat din acel loc cu un puternic sentiment de liniște.

Următorul obiectiv a fost Casa memorială a lui Nicolae Grigorescu. Locul în care a pictat și a trăit artistul. Acolo nu am facut poze. Mi-a plăcut foarte mult curtea îngrijită, lucru pe care îl pot spune despre majoritatea curtilor din Câmpina.

Am încheiat excursia cu câte o ciorbă la restaurantul de pe lac și apoi ne-am îndreptat pe jos spre gară.

Câmpina s-a dovedit a fi o alegere bună pentru evadarea din oraș. Fiind aproape de București, am ajuns rapid cu trenul. Hotelul s-a potrivit pentru gusturile noaste. Mi-am luat doza de energie de care aveam nevoie, m-am relaxat și am aflat lucruri interesante despre obiectivele vizitate. Misiune indeplinită!

 

 

Zece ani de la terminarea liceului

Au trecut zece ani de la terminarea liceului. Zece ani în care am crescut frumos, eu, colegii mei, profesorii, liceul.

M-am bucurat sa revăd oamenii cu care timp de patru ani am pus bazele formarii noastre ca viitori adulți. Alaturi de care m-am distrat, am invatat si am visat. Ne-am schimbat putin la înfățișare. Energia și spiritul fiecăruia dintre noi a rămas neschimbat.

Din clasa mea au participat la reuniune
– Horia Stan
– Ana Gheorghe
– Cristina Banica
– Ovidiu Babeș
– Adrian Gheorghe
– Adriana Nicolae
– Chivu Laurențiu
– Petru Szedlacech
– Alexandra Frasie
– Anca Constantin
– Anca Vlahuță

Diriginta nu a participat asa ca domnul profesor de biologie Croitoru a strigat catalogul.

Liceul arata foarte bine de când a fost renovat. Clasele sunt la fel de mari și luminoase. Bancile sunt parca mai mici și cu greu mai ascunzi o carte pentru a copia. Acum pe holuri sunt dulapuri în care elevii își lasă ghiozdanul și se plimba din sala în sala pe modelul american.

La etajul unu a rămas expoziție de fotografie din excursiile organizate de domnului Stoica, profesorul de geografie.

Multi profesori au plecat din liceu. Cei care au rămas duc mai departe spiritul de excelenta și formează tinerii cum știu mai bine. M-am bucurat sa aud de la domnul Croitoru ca și-a mai echilibrat așteptările, ca preda mai puțin și le cere mai puțin elevilor. M-am intristat sa observ ca metoda a rămas relativ neschimbata și cu greu se adapteaza cuticula la nevoile și la dinamica zilelor noastre.

De la elevii de clasa a 11-a am cumpărat ca amintire un tricou și o sacoșă inscripționata cu emblema liceului.

IMG_20160612_153411.892

Seara am petrecut la Hard Rock Cafe. Marea diferența fata de balurile din liceu a fost ca nu a trebuit sa ne imbatam înainte. Mâncarea a fost delicioasa și din abundenta. Foto tonomatul lui Horia a atras multi oameni care și-au dorit o amintire cu foștii colegi. Am dansat, am făcut poze, am vorbit și am schimbat amintiri.

Ziua de ieri am trăit-o ca pe o reîntoarcere în clipele în care eram licean. Au fost multe momente în care cu greu îmi mai dădeam seama de momentul prezent și ma simteam de parca eram atunci.

Frumoasa este revedere. Sunt tare recunoscător și fericit ca am participat la acest eveniment. Sunt tanar dom’le!

Awesome Cluj Trip

Am petrecut un weekend prelungit impreuna cu Cristina la Cluj. Acolo i-am cunoscut pe Alina sora Cristinei, pe Cosmin sotul ei si pe baietelul lor Tudor. A fost o calatorie extrem de relaxanta asa ca m-am gandit sa notez cateva randuri pentru a reveni la aceste amintiri cand vreau un moment de liniste si bucurie.

Vineri am plecat de la Otopeni cu un avion Tarom. Cristina a gasit o oferta pe 24 Ianuarie de care am profitat asa ca ne-a costat in jur de 50 de euro de persoana biletul, dus-intors. Drumul a fost super rapid. Parca mai mult au durat procedurile de imbarcare. 45 de minute la dus si 75 de minute la intoarcere.

In momentul in care ne pregateam sa lasam bagajele am fost asaltati de camerele de filmat. La fel si la coborarea din avion. Evident ca nu pe noi ne urmareau, ci s-a intamplat ca in acest weekend echipa nationala a Romaniei sa joace un meci amical cu Spania pe stadionul Cluj Arena. Asa ca am avut onoarea sa zburam alaturi de tricolori. In spatele meu l-am recunoscut pe antrenorul echipei, nea Puiu Iordanescu. E singurul pe care l-am recunoscut, dovada ca nu prea mai sunt la curent cu mondenitatile sportului rege. M-au amuzat de glumele si farsele pe care si le faceau jucatorii intre ei la imbarcarea in avion. Baietie 😀

Cum spuneam, calatoria a fost foarte scurta. Am apucat sa citesc cateva pagini din cartea “Butterflies are free to fly” [1]. O lectura numai buna pentru zen-ul acestei excursii.

La aeroport ne-a asteptat, pe langa echipele de filmare, Cosmin.

Aveam rezervare la pensiunea Colibiri [2] pe strade Intre Lacuri. Am ajuns acolo, dar surpriza a fost ca domnul patron de pensiune a incurcat hartiile pe care a notat rezervarea, asa ca au dat camera altcuiva. S-a scuzat ca i se intampla asa ceva o singura data pe an. Pana la urma a apelat la reteaua de pensiuni din zona si ne-a gasit un loc la Casa Verde [3] pentru vineri si sambata. M-a frustrat putin acest incident si pe tot parcursul discutiei ma intrebam de ce nu foloseste un calendar electronic pentru a gestiona rezervarile. Pana la urma a fost in regula la Casa Verde si Duminica ne-am intors la pensiunea Colibri. Il voi tine minte pe domnul proprietar ca a promis ca se revanseaza.

Vacanta a fost una de familie pentru ca obiectivul principal era sa petrecem timp cu Alina si Cosmin. Lucru care s-a si intamplat in fiecare seara. Asta m-a incarcat tare mult cu o energie pozitiva si m-am relaxat foarte tare. Mi-a placut foarte mult ca sunt o familie linistiti si au reusit sa ne transmita din calmul si bucuria lor de a fi. Baietelul lor este foarte dragut si cuminte. I-am cumparat impreuna cu Cristina un tractoras si multe multe bile colorate. S-a bucurat tare mult si noi ne-am bucurat de bucuria lui.

In primbarile pe strazile Clujului am vizitat statuia lui Mihai Viteazu, piata Avram Iancu, parcul Cetatuia si parcul Central. Am trecut pe la stadion in seara meciului si i-am cumparat lui taicamiu o esarfa cu Romania – Spania. Am mai vazut Turnul Croitorilor care arata foarte bine renovat si transformat intr-o galerie de arta. La ultimul etaj era o expozitie cu obiecte apartinand lui Emil Racovita.

Un burger foarte bun si o cafea exceptionala am baut la Olivo Cafe [4], iar la final am mancat un desert bun bun bun. Apple Crumble se numeste. O combinatie de mar copt cu biscuite, scortisoara, lamaie, dulceata de trandafir si inchetata de vanilie. Imi ploua in gura numai cand ma gandesc. Isi merita locul in topul de pe TripAdvisor 🙂

Mi-am facut si pofta de a manca varza a la Cluj in restaurantul Varzaria. E un loc in care sa nu intri cu asteptari foarte mari. Mancarea insa a fost foarte foarte buna.

Dupa plimbari ne-am odihnit la ceainaria Samsara. Locul are un decor interesant. Au o camera intunecata cu lumini fluorescente. O camera pictata cu imagini abstracte. Muzica e o combinatie de dubstep cu sunete zen. N-as putea sa-i dau un nume. Seamana cu melodia asta. E creepy, dar mie imi place 😀

La intoarcere Cristina a facut doua colaje cu momente din calatorie pe care le atasez in loc de incheiere

12885958_10209284436334272_7552092829683237334_o

12719136_10209284436614279_252118951477733321_o

[1] – http://www.butterfliesfree.com/
[2] – http://pensiuneacolibri.ro/
[3] – http://www.pensiuneaverdecluj.ro/
[4] – http://www.olivocaffe.com/

Degustare de miere si vin la Marvin Wine Shop

Ieri, 09.02.2016, in drum spre casa m-am oprit la Marvin Wine Shop sa beau un parah cu vin. E un loc simpatic, cu o varietate foarte buna de vinuri.

Intamplarea a facut ca in aceiasi seara in local sa se organizeze un eveniment de degustare de miere si vinuri. Primul dintr-o serie de evenimente ce se vor organiza in fiecare Marti. Au prezentat Dan, unul dintre detinatorii Marvin Wine Shop si celalalt Dan, apicultor. Am degustat 4 sortimente de miere si un vin alb dulce. O noutate pentru mine a fost mierea de coriandru cu o aroma deosebita.

http://www.marvin-wineshop.ro/

http://fagurelecumiere.ro/produse-apicole/miere-de-coriandru