Amazon în București

Am aflat știrea cum că Amazon vine în București [1][2]. Se presupune că este vorba de un centru de suport.

Dacă l-a Iași au mizat pe un centru de dezvoltare, de ce nu ar alege să dechidă unul și în București. Probabil că piața este mult mai stabilizată și eforturile de recrutare ar fi considerabile. Să vedem cum abordează piața. Deocamdată informațiile sunt puține.

Centrul de la Iași a fost deschis în 2005. [3]

Remarc totuși că în Iași au o abordare diferită față de majoritatea celor din industrie. Joburile sunt agnostice de tehnologie. Se pune mai mult accent pe competențe.

Amazon are o cultură orientată către inovare. Au fost printre pionierii abordărilor Lean/Agile în dezvoltare software. Așa că intuesc că se orientează către cum un candidat reușeste să livreze și mai puțin pe ce tehnologii cunoaște.

Sunt curios care vor fi pașii următori și dacă vor alege să formeze echipe de dezvoltare software în cadrul companiei.

  1. http://www.digi24.ro/stiri/economie/companii/amazon-face-angajari-in-bucuresti-657292
  2. http://www.zf.ro/business-hi-tech/amazon-cauta-10-000-mp-de-birouri-in-bucuresti-si-vrea-sa-recruteze-1-000-de-angajati-16121758
  3. http://romania.amazon.com/

Call Baby! – haz de necaz

Roboți industriali, bioinformatică, fabricație aditivă și inteligență artificială. Sunt tehnologiile viitorului identificate de Varujan Pambuccian în prezentarea de săptămâna trecută la Tech Hub. O analiză foarte bine pregătită cu idei despre cum va arăta viitorul societății in contextul celei de-a patra revoluții industriale.

Discuția s-a încheiat cu o dezbatere pe tema sistemului actual de educație și limitările lui în contextul acestor schimbări. Se folosesc preponderent mecanisme bazate pe memorare și reproducere care încep să-și arate dezavantajele. Orientarea către evaluare inhibă orice formă de creativitate și generează un stres psihologic care rămâne imprimat pe întreg parcursul vieții.

Din prezentare a lipsit un îndem la actiune. A fost prezentată o idee de a dezvolta asociații ce să ofere metode alternative de predare. Din păcate sistemul de stat se schimbă mult prea greu.

Cred că e un moment potrivit în care companiile să investească în educație mai mult decât o fac până acum. În programe de lungă durată care urmăresc să introducă atât competențe tehnice noi, dar mai ales să formeze competențe transversale precum creativitate, gândire critică, perseverență, adaptabilitate, inteligență emoțională.

IT-ul și-a crescut mult productivitatea în ultimii ani însă e foarte probabil să își atingă limitele în curând dacă nu găsim soluții. Daca stăm cu mâinile în sân probabil că interacțiunile noastre cu viitorul vor arăta așa…

Sunt recunoscator

  • pentru toate experientele pe care le-am trait anul acesta
  • pentru ca sunt sanatos, voinic, voios
  • pentru ca am o familie frumoasa
  • pentru ca ma simt liber sa fac ceea ce imi place
  • pentru ca vad progresul la mine si la cei din jurul meu
  • pentru ca am o relatie foarte buna cu parintii mei
  • pentru ca ma inteleg cu fratele meu
  • pentru ca am alaturi de mine pe cineva care ma sprijina si ma iubeste
  • pentru ca am posibilitatea sa exprim aceste ganduri

Vârsta programatorilor din România

Căutam niște date despre vârsta programatorilor din România.

A picat la fix acest studiu realizat de Head Hunting IT pe baza datelor publicate de Stackoverflow. Are la bază 942 de chestionare completate de programatori din Romania. Studiul îl găsiți aici [1]

Suntem tineri, tineri, tineri – fact

Pe generația 25 – 35 o cunosc foarte bine. Mi-au fost șefi, colegi, subalterni. Despre generația care e acum de pe băncile liceulu sau e la început de facultate știu din auzite.

Profilul programatorului 25 – 35

  • a început această meserie din pasiune
  • a făcut cel puțin o rețea de cartier sau a reparat windowsuri pe la vecini
  • este auto-didact
  • work hard, play hard
  • știe să respecte procedurile
  • are standarde înalte de calitate

Acum marea problemă e cu generațiile astea tinere care n-au mai făcut dom’le siteuri in notepad. Aștia s-au născut direct cu githabu în brațe. Au IDE-euri cu auto-complete că le e lene să învețe documentația. Stau toată ziua pe facebook. Visează să își facă propriul framework și să vorbescă pe la conferințe internaționale. Sunt numai prin cafenele și baruri. Vor salarii uriașe.

Vizionați această prezentare ca să vă convingeți despre ce vorbesc.

Chestiunea cu generațiile e una de perspectiva și nu prea are mare lucru de a face cu realitatea ci cu modul în care alegem să privim realitatea. Așa că mă aștept la niște dinamici foarte interesante atunci când în echipe vor apărea indivizi din mai multe categorii de vârstă.

[1] https://www.linkedin.com/pulse/studiu-de-piata-programatori-romania-2016-head-ciprian-harabagiu

Eu pe Internet – v2

Prima căutare am făcut-o aici în februarie 2016.

Acum o nouă verisune după 10 luni. Observ ce influență a avut indexarea blogului de către google.

De ce mă preocupă acest aspect? Sunt mai multe motive: brandul personal, faptul că fac parte din generatia internet, pasiunea pentru tehnologie, curiozitatea

Fie că vrei, fie ca nu, ai un brand personal. Paul Olteanu

În toamna lui 2014 am participat la evenimentul Successful Me organizat de Forbes. Dintre vorbitori i-am admirat pe Paul Olteanu și pe Ciprian Borodescu. Mi-am dorit să îi cunosc pentru că m-au inspirat discursurile lor.

Paul a avut o prezentă impecabilă. Este vorbitor carismatic ce știe să interacționeze cu publicul său. Din prezentarea s-a am aflat despre importanța unui brand personal și despre impactul asupra propriei cariere.

Cum eram într-o perioadă de definire am apelat la el pentru coaching. Am avut două întânlniri pe acest subiect și s-au dovedit să fie foarte eficiente. M-a ajutat să înteleg mai bine care sunt talentele și preocupările mele, am aflat despre modul în care să mă prezint și cum să valorific ceea ce fac altfel decât o făceam până atunci. Sesiunile mi-au dat un boost bun pentru a mă prezenta în piață și încrederea de a mă expune.

Am început în 2015 cu vorbitul în public. Eram deja obișnuit să fac prezentări în cadrul companiei așa mare bătaie de cap. Am făcut două prezentări la Agile Talks și una în comunitatea Lean Startup București.

Anul asta am lansat blogul. Ceea ce a venit ca o provocare suplimentară de a-mi expune gândurile, preocupările și experiențele în scris în public. Am început să documentez călătoriile pe care l-am făcut, să povestesc despre lucrurile care mă preocupă și să expun gândurile pe care le am în legătură cu subiecte de actualitate.

Caut ca prezența mea pe internet să reflecte cât mai autentic cine sunt în acel moment.

Eram în liceu când au devenit populare primele rețele de socializare în România hi5 și 306 de la Yahoo. Am învățat CSS personalizând pagina de profil hi5. Am reușit să ascund toate reclamele și să reoganizez conținutul paginii după propriul plac. Mă exprimam creativ prin abilitățile de programare pe care le dobândeam. Alți colegi realizau postări pe blog ce deveneau foarte populare sau administrau comunități pe IRC.

Suntem generația internet. Înformațiile despre noi sunt la o căutare distanță. Realitatea este că avem un brand personal online. Fie că vrei, fie că nu.

Tu cu cine faci blogging?

Mintea începătorului

Sunt priceput în domeniile care mă preocupă și caut constant să îmbunătățesc ceea ce fac. Cu toate astea am observat un pericol pe măsură ce avansez în cunoștințe. Mintea expertului capătă o voce din ce în ce mai puternică, critică. Ea îmi răpește:

  • curiozitatea de a descoperi lucruri noi
  • observarea fără a judeca
  • bucuria de a învăța
  • experiența de a practica o activitate într-un ritm lent
  • atenția către activitatea curentă

De aceea mi-am propus să practic în cât mai multe ocazii o atitudine de “începător”. Adică să ma folosesc de fiecare experiență ca o oportunitate de a învăța ceva.

Dragostea pentru soluție

Un obicei pe care îl observ, inclusiv la mine, este dragostea pentru soluție. Aceasta se manifestă printr-un atașament foarte mare pentru o unealtă specifică, o tehnologie, o metodă sau prin incapacitatea de a vedea alte metode de rezolvare a unei probleme.

Am avut o primă constientizare pe acest subiect când mi-am dat seama de obsesia pentru grid-uri. Pur și simplu nu vedeam o altă modalitate de a afișa datele. Dezvoltasem atât de multe aplicații CRUD încât priveam orice proiect prin acest filtru. Tin minte că ne-am împotmolit în a experimenta cu Zend Framework 2 pentru că nu avea la momentul respectiv o componentă pentru grid. Atunci un coleg a venit cu remarca “băi, sunt și alte metode de a afișa datele decât tabelar”. Și ne-a dat un exemplu. M-a lovit! Mintea mea era blocată în rânduri și coloane. Atunci a fost momentul in care am inceput sa am o preocupare mult mai mare penteu diversificarea solutiilor si metode alternative de a face lucrurile.

Când ai un ciocan în mână toate lucrurile ți se par cuie

Am văzut dragostea pentru soluție atunci când

  • se promovează religios o metodologie de lucru
  • apar dezbateri eterne între iubitorii a două tehnologii asemănătoare
  • se propun aceleași rezolvări din reflex
  • faci ceva doar pentru că trebuie 

Cu un om care e îndrăgostit de soluția sa foarte rar reușești să ai un dialog când incerci să explorezi noi metode de a rezolva o problema.

Câteva opțiuni

1) Iubește problema, nu soluția

default

2) Gândirea laterală

41fxnecxjl-_sx324_bo1204203200_

3) Experimentează

Crazy scientist. Young boy performing experiments

Să îți schimbi comportamentul sau modul de gândire nu e un lucru ușor. Devine cu atât mai dificil cu cât ai avut acel mod de gândire o mai lungă perioadă de timp.

Gânduri despre învățare și piața IT din Romania

Dacă m-aș putea întoarce la Eduard din facultate i-aș spune: Învață bă statistică!

Nu-i nimic, recuperez acum 😀

De ce fac asta? Pai e un feeling pe care am asupra modului în care va evolua piața de IT din Romania în următorii ani.

Cred ca va fi din ce în ce mai evidentă diferența între dezvoltator software ca meseriaș și cercetător în dezvoltare software.

Traducerile sunt destul de forțate. Mă refer la “software developer” și “computer scientist”.

Chiar dacă ambele roluri impart aceiași preocupare de a folosi calculatorul pentru a rezolva probleme cotidiene, abordările sunt diferite.

De ambele roluri e nevoie în practică. Nu vreau să spun ca unul e mai bun ca altul, ci doar că există o diferență care va fi din ce în ce mai evidentă.

O căutare pe google după “computer scientist vs software developer” relevă o grămadă de opinii despre cele doua subiecte. Sunt prezentate asemănări și diferențe. Sunt discutate preocupările fiecărui rol. Ba char dezbaterea devine foarte aprinsă când se discută despre “stiință” vs “inginerie”.

Nu vreau să intru în dezbaterea de nomenclatură. Nu sunt fixat nici în termeni.

Ce observ că se întâmpă acum în piață
– e o cerere din ce în ce mai mare de dezvoltatori software
– costurile cu dezvoltarea software cresc (cresc salariile datorită cererii)
– să formezi un dezvoltator software e relativ ușor (sunt foarte multe resurse online, cursuri, scoli)
– gradul de automatizare a crescut foarte mult (există soluții cu care dezvolți foarte usor aplicații ce acum 5 ani necesitau un efort enorm de dezvoltare)
– în același timp problemele au devenit din ce în ce mai complexe sau de cele mai multe ori este foarte dificil să identifici problemele unui business
– companiile au foarte multe date pe care vor să le folosească pentru a lua decizii
– se pune foarte mult accent pe abilitatea de produce soluții inovatoare
– metodele bazate pe proces nu mai obțin rezultate eficiente
– vorbim mai mult despre ipoteze decât despre cerințe clare de business

Deși am spus că de ambele roluri e nevoie și ca nu putem considera pe unul mai bun ca altul în realitate diferențierea va exista. Se întâmplă asta pentru că functionăm într-o economie care se bazează pe costuri/venituri și pe cerere/ofertă.

Ce intuiesc să se întâmple în următoarea perioadă
– dezvoltarea software ca meserie va rămâne la un nivel constant în piată cu o orientare către forța de muncă ieftină
– dezvoltarea software ca inginerie va crește accelerat cu accentul către profesioniști care cunosc metodologii de dezvoltare software, bune practici și sunt orientați către calitate
– dezvoltarea software ca stiință va crește cu un accent mai mare către cercetare și dezvoltare de produse

În business e posibil să vedem cum companii străine migrează către zone cu preturi mai mici. Cum jobul cald ne e luat de un licean care e mult mai bine pregătit. Că se dezvoltă mai multe companii de produs și ca înițiativele antreprenoriale au succes chiar dacă efortul de a răzbate e mai mare.

O să vedem că apar din ce în ce mai multe școli de meserii care formează tehnicieni, programatori și analiști. Probabil că facultățile vor pune mai mult accent pe partea practică în ciclul de licentă. Programele de master vor deveni mai specializate și va fi mai greu sa le accesezi. Criteriile pentru a face un doctorat vor fi mult mai greu de satisfăcut.

Mă reîntorc la statistică. Nu e niciodată prea târziu să te apuci de învățat.
Am ales această materie pentru că am dezvoltat o preocupare pentru data science în ultima perioadă.

Nevoia e defapt de a avea certitudinea că rămân competitiv. Pentru acum mi-e tare bine în bula ce s-a format în industrie, dar defapt e foarte greu să prezic ce se va întâmpla în viitor. Apoi o fac din plăcere și pasiune. Cu aceiași dorință cu care am început să fac dezvoltare web încă din liceu. Lucru care mă motivează și imi aduce satisfacție.