Cum am dezvoltat preocuparea pentru metodele Agile?

Primul contact cu terminologia Agile l-am avut în 2010 când m-am angajat la Zitec. Se folosea termenul de Sprint pentru a defini intervale de câte două săptămâni la care se urmărea lansarea în producție de noi funcționalități sau rezolvări de defecte. În prima echipă din care am făcut parte am lucrat alături de Andreea PALU în rolul de QA și Ștefan STOICA în rol de coordonator. Zitec dezvoltase o metodologie proprie bazată pe Scrum, dar diferită prin faptul că era orientată către proces. Acest mod de organizare făcea atmosfera să fie foarte predictibilă atât pentru noi ca echipă, cât și pentru client.

Al doilea termen agile cu care am făcut cunoștință a fost Daily Scrum. Se întâmpla undeva pe la mijlocul anului 2011 când am început să lucrez pe un proiect coordonat de Lucian DAIA. El mi-a scris pe Yahoo Messenger cu propunerea să ne vedem a doua zi la Daily Scrum. L-am rugat să îmi explice termenul pentru că nu îmi era cunoscut. Mi-a trimis o referință. Așa am început întâlnirile zilnice care s-au dovedit foarte utile pentru sincronizare și schimb de experiență.

Când am demarat lucrul la un nou proiect, la începutul anului 2012, am propus să folosim aceiași metodă de sincronizare zilnică. Colegii au considerat că nu avem nevoie de o astfel de întâlnire pentru că lucrurile sunt clare și le putem discuta pe email sau prin tichete. Proiectul era condus de Ionuț VODĂ și in echipă am fost eu, Cătălin ROTARIU, Bogdan UNGUREANU și Tiberiu POPOVICI.

Pe măsură ce avansam cu proiectul și termenul limită se apropia de final situația în echipă a început să fie tensionată, iar comunicarea pe email s-a dovedit a fi insuficientă. Ba chiar dăunătoare în momentul în care am primit un email a cărui titlu era scris în întregime cu litere mari.

Așa am început întâlnirile matinale cu Tiberiu POPOVICI de la care am avut foarte multe de învățat despre tainele JavaScript-ului. Situația s-a ameliorat și în vara anului respectiv am reușit să livrăm proiectul fără întârzieri foarte mari.

În toamna anului 2012 început primul proiect pe care l-am coordonat. Din echipă au făcut parte Andreea PALU, Alin ROMAN, Bogdan GHERVAN, Bogdan GRIGORE și Bogdan UNGUREANU.

În iunie 2013 am participat la un curs ce l-a avut ca trainer pe Florian IVAN. Setea de cunoaștere era mare. Aveam deja două echipe pe care le coordonam și eram în curs de a o prelua pe a treia. Când mai rămânea timp mai întrețineam și câteva mici proiecte pe care codasem în trecut. Am căutat să absorb cât mai multă informație din cele două zile de curs și am urmărit să aplic cât mai multe din cele învățate.

Note de la cursul lui Florian IVAN
Note de la cursul lui Florian IVAN
Agile Mindset
Agile Mindset

Nevoia de organizare era foarte mare pentru că făceam față cu greu la presiunea pe fiecare proiect. Forțat de împrejurime am învățat să deleg cât mai multă responsabilitate către echipe. Uneori  delegam fără să mă asigur că am transferat cunoștințele necesare ceea ce a condus inevitabil la frustrări și perioade tensionate. Dar am trecut cu bine peste ele. Mereu am căutat să creez o atmosferă pozitivă în echipă bazată pe colaborare și îmbunătățire continuă.

Imediat după cursul cu Florian mi-am propus să împărtășesc din informații cu echipele. Așa că am organizat câte o mini sesiune de training la mine acasă în care am dezbătut valorile și principiile agile. Apoi am făcut o a doua sesiune la Vlad ȘTEFANESCU acasă unde am discutat cum să punem în practică acele principii.

Pregătind materialele pentru curs
Pregătind materialele pentru curs

Am început să facem estimările în echipă la care contribuiau inclusiv colegii de pe testare. Fapt care mira pe mulți de cum poate un “tester” să estimeze durata de dezvoltare. Am perseverat cu această practică și s-a dovedit a fi foarte utilă datorită conversațiilor ce aveau loc și a perspectivelor diferite.

estimări în echipă
Estimări realizate în echipa Servskills

În timp am început să organizăm ședințele de Review la care am invitat clienții și ședințele de Retrospectivă în care discutam despre cum a mers sprint-ul și număram câte “features” de nota 10 am livrat. Schimbările ne-au adus un plus de productivitate, am îmbunătățit relația cu clienții și atmosfera în echipă era pozitivă. Au rămas limitările de resurse și presiunea continuă de a livra specifice mediului IT, dar am reușit să devenim mai predictibili și să ne organizăm mai bine munca.

Efortul depus a fost apreciat așa că în toamna anului 2013 am fost promovat la funcția de coordonator al departamentului de soluții custom și am căpătat statutul de partener în Zitec. Pe lângă asta am căpătat reputația de motivator al echipelor după cum se vede în broșura de prezentare 🙂

motivation-eduard-budacu

Anul 2014 a fost unul de aprofundare și de definire a cunoștințelor despre agile. Preocupările mele au fost de a populariza rezultatele obținute în cadrul celorlalte echipe și de a răspândi bunele practici. Am început să organizez prezentări și să particip la ședințele celorlalte echipe. Am lucrat la experimentarea unui nou model de estimare bazat pe Story Points pe care îl comparam cu cel existent de estimare în ore. Am citit cărți și articole cu care să îmbunătățim metoda de dezvoltare. M-am implicat alături de Marius BĂLTEANU și Cristi PENA pentru a redefini fluxul de lucru și pentru a implementa un nou tool de project management.

În primăvară l-am întâlnit la sală pe domn profesor Ion IVAN. Dânsul m-a întrebat despre preocupările mele actuale. I-am povestit despre agile și am început să schimbăm idei despre lucrul iterativ și incremental. M-a îndrumat să finalizez lucrarea de master, lucru pe care amânam să îl fac pentru că îmi pierdusem total interesul pentru ce însemnă o bucată de hârtie pe care scrie diplomă.

Așa am ajuns să mă apuc de lucrare după ce domn profesor m-a ajutat să definesc un titlu pentru lucrare și mi-a explicat metodologia de a scrie o lucrare de master într-un mod eficient. Partea cea mai dificilă a fost structurarea cuprinsului și identificarea bibliografiei care a durat aproape 3 luni. Apoi după spusele domnului profesor lucrarea s-a scris singură în 3 zile în care m-am baricadat într-o pensiune din Bușteni. Au mai fost câteva nopți nedormite în care am definitivat lucrare și uite așa m-am făcut cu o poză nouă în colecția de diplome.

Aici se încheie prima parte din călătoria mea agilă. O poveste cu amintiri, momente și mai ales oameni alături de care am lucrat cu mult drag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *